15 iunie e ziua in care a murit Eminescu. E si ziua in care Piata Universitatii a fost umpluta de sange. In editorialul “Prostii si Desteptii” publicat in ziarul Adevarul, Cristian Tudor Popescu isi exprima scarbit dispretul fata de protestatarii din Piata Universitatii, introducand in text si cateva din frustrarile sale intelectuale
: “In discutiile de prin restaurante sic, o parte din intelighentia romana insulta cu o virulenta pe care n-as fi indraznit sa mi-o imaginez, pe toti cei care nu fac parte din lumea buna. Lumea doimaistilor, a clientilor restaurantului Chinezesc si ai Poienii Brasov. A celor care se screm sa-si exhibe extazul vizavi de un Tarkovski, sau Wajda, un Antonioni, pe culoarul de panta al iesirii din Cinemateca. Cu o nonsalanta buimacitoare, cei ce se pretind intelectuali calca regula de temelie a intelectualului: relativizarea. Noi suntem posesorii adevarului suprem, toti ceilalti sunt niste minti confuze care ar face bine sa ne urmeze, altminteri va fi rau de ei. Tot ce se spune (se urla) in Piata Universitatii e bun si frumos, inclusiv scandarea dincolo de bestialitate: Iliescu du-te acasa, Ai nevasta canceroasa!”.
Ce facea Bucatarescu in acele zile, traite pe viu:
-era inclus pe lista minerilor, alaturi de Horia Garbea si Bogdan Teodorescu, colegii din redactia revistei Phoenix, pe pozitiile 181-183 (sursa: secretar de stat din Ministerul Invatamantului)
-era refuzat de tipografia din Targoviste, care s-a temut sa mai tipareasca un nou numar din Phoenix, cu poza minerilor justitiari pe coperta (minerii nu se scremeau sa-si exhibe extazul fata de Tarkovski, Wajda, Antonioni, nici nu ajungeau, peste ani, sa prezinte emisiuni de film/cinemateca la tv)
-vorbea la telefon cu poetul orb Radu Sergiu Ruba, care fusese agresat de mineri in Piata Kogalniceanu, unde a fost silit sa-si demonteze un ochi de sticla pentru a arata ca nu poarta “ochelari de soare dati de Ion Ratiu”
-era martor la cateva linsaje pe tronsonul Universitate – Galeriile Orizont
-afla de la secretara redactiei, Iulia E., episodul in care aceasta fusese inghesuita intr-o dubita de catre minerii care ii examinasera in prealabil legitimatia de ziarist; Iulia avea sa scape de un viol in grup, abia dupa o criza violenta de plans, “multumindu-se” doar cu cateva picioare in fund
-il scotea pe Bogdan Teodorescu din mainile “muncitorilor de la IMGB” cu salopete suspect de curate; Bogdan incerca sa le explice, la intrarea in Arhitectura, pe care “muncitorii” o devastau, cum ca ar fi manipulati
-in general, refuza …relativizarea!
-